Mi manchi amaru
U travagliu, cumpagnu di u tempu, chì u tempu ci hà fattu atomi d'aria, si vede a nostra manu manca ligata à un orologio viotu di mani, ùn ci hè traccia d'anni chì avemu passatu mentre ricurdamu a nostra nostalgia di a patria è di i carrughji liberi. di i zitelli chì pienghjenu.
Trè anni inseme, è forse di più, pardonami, ùn m’importa micca di e date, mi basta à sapè quandu a to luce ch’aghju amu hè nata in sta vita.
Sapete ancu, veramente, ciò chì aghju vulsutu era più tempu quellu ghjornu, ùn era micca capace di alzà.
Cume duverebbe chjappà a vostra ultima fantasia in quellu maleditu corridoiu?
Cumu possu scioglie e mo catene è ti intravede in u prufondu chì hà scavatu in a mo ànima un pozzu senza acqua ?
U mo sintimu avà mi pare quellu ghjornu, si sentiamu assai caldi di maghju, ma u suffocu sbatteva cù i margini di quelli libretti chì cuntinueghjanu à strappi.
Chì si u tempu ùn finisci mai in quellu ghjornu, s'ellu solu i disgraziati malati campavanu in un locu.
Impedisce di inghjulà lacrime, è ùn ci hè micca dannu in un snatch d'aria cù i vostri lacrimi puri.
Sapete chì a primavera è a musica è tù sì infinitu per mè, cum'è sò sempre persu in tè.
Evitate di sradicà a vostra fame à Ishtiqi amaru.
È ancu per amparà.
Sò l'astri, l'occhi avellana, è l'acqua chì annacqua un fiore mortu.
P rinfrescà e furmazione di a so ànima.