m-a iubit

M-a iubit de parcă aș fi sufletul lui care nu plânge niciodată, sufletul i s-a erodat și era pe cale să se stingă, sărmanul nu știa că mâinile mele i-au dat-o ca lumină.

De fiecare dată când se stingea, băteam la ușa lui și îi cântam un cântec, eram neajutorat, eram poate picătura de ploaie pe care nu o vede, atârnată de mine și nu mă vede, poate e o pasăre care traieste in toata tara, poate aerul e tot, o pasare si luna si o noapte lunga, il consolezi cu un balcon carand flori Eterne?!

Tu, pasărea mea, pur și simplu te strecori în mine, ca acea cicatrice pe care am încercat să o ascund de sufletul meu, dar, în zadar.